Acasă Cărți Cum îi facem pe adolescenți să citească – un foarte mic ghid...

Cum îi facem pe adolescenți să citească – un foarte mic ghid pentru părinți

222
0

”Mami, îmi dai și mie niște cărți bune de citit din biblioteca ta?” – da, e genul de replică la care nu te aștepți, mai ales după ce ți-ai bătut gura ani la rând despre cât de faine sunt cărțile și despre cât de multe lucruri folositoare poți afla din ele. Aproape că îți vine să te întrebi instantaneu dacă nu cumva e o glumă. Dar nu, nu e o glumă, tonul e cât se poate de serios – în fața ta e un adolescent căruia tocmai i-a venit cheful de lectură și ar fi bine să profiți de ocazie pentru a-l încuraja.

Până la momentul acesta de revelație este însă uneori cale lungă, presărată cu discuții în contradictoriu, cu refuzul de a citi și cu multe alte lucruri mai puțin plăcute. Există, evident, și varianta fericită în care copilul este atras de cărți încă de mic și descoperă bucuria de a citi la vârste fragede, iar în adolescență este deja expert în materie de citit. Dacă ai un astfel de copil, atunci articolul acesta nu este pentru tine. Sau mai bine zis, ai putea să ne ajuți și să îl completezi, povestindu-ne în comentarii despre experiența ta și a copilului tău cu cititul.

Să revenim însă la scenariul des întâlnit, în care părintele se plânge mereu că nu știe cum să își determine copilul să citească. Eu una m-am confruntat de nenumărate ori, ca profesor, cu situații în care părinții se plâng că ai lor copii nu citesc, completate adesea de rugămintea insistentă ca eu să îi ”oblig” cumva, în calitatea mea de profă de română, să citească. Am abordat, în timp, în diferite moduri această problemă. Am refuzat totuși constant ideea de ”a obliga”, căci nu, gustul pentru citit nu se formează din obligație și nici pe principiul ”foamea vine mâncând”. Unul dintre lucrurile pe care ți le dă cititul este o mare libertate – de gândire, de simțire, de a fi tu însuți, regăsindu-te în ceea ce citești. Prin urmare, cred cu tărie că nu obligându-l, îl vei face pe un copil să citească. Dar cum? vei întreba, poate. Și aici se deschide intrarea în labirint…

În primul rând, cred că ar trebui să ținem cont de faptul că, la fel ca și învățatul primilor pași sau rostirea primelor cuvinte sau o mulțime de alte activități, gustul pentru lectură se dezvoltă și el în ritmul lui, diferit de la un om la altul. Desigur, este de dorit ca el să fie format în copilărie, dar dacă un copil nu citește încă cu pasiune la 10 – 12 ani, nu este o tragedie. Este foarte posibil ca la 14 sau la 16 ani să te surprindă, rostind o replică asemănătoare cu cea de la începutul acestui articol (pe care, apropo, am pus-o între ghilimele pentru că fiică-mea mi-a adresat-o la un moment dat, când avea vreo 16 ani).

Cum îl poți totuși ajuta tu, ca părinte, pe copilul tău pentru a-l apropia de cărți?

Cum spuneam, în primul rând, nu îl obliga. Forțându-l, nu vei obține decât rezistență. Apoi, încearcă să nu îl bați la cap enumerându-i zilnic avantajele cititului. De acord, cu toții știm că lectura îmbogățește vocabularul, că te ajută să scrii mai bine, că îți dezvoltă imaginația și creativitatea, că te ajută să devii mai empatic etc. Dar pentru copii și chiar pentru adolescenți, toate aceste beneficii înșirate non-stop în discursuri moralizatoare rămân doar niște chestiuni abstracte, care nu îi afectează prea tare. În schimb, poți face multe alte gesturi sau activități care ar putea să îi deschidă copilului tău o fereastră către bucuria de a citi.

Foto: Pixabay

Citește și lasă-l să vadă că citești!

Dacă ție nu îți place să citești, sincer, e cam ipocrit să îi ceri copilului tău să o facă. Nu faci altceva decât să ajungi în aceeași situație, de a-l  obliga. Și nu vrei asta, nu? Atunci, oferă-i un exemplu. Nu trebuie să citești cine știe ce profunzimi, dar simplul fapt că te vede ținând o carte în mână, poate avea impact asupra lui. Când ai un sfert de oră liber, lasă telefonul și înlocuiește-l cu o carte. Copilul tău are nevoie de un exemplu pozitiv.

Limitează timpul petrecut pe ecrane!

Te iei mereu de copilul tău pentru că stă prea mult cu nasul în telefon/ tabletă/ laptop. Dar tu cât stai? Ți-ai contorizat vreodată timpul petrecut de tine în fața ecranelor? O limitare a timpului petrecut în compania tehnologiei înseamnă mai mult timp disponibil pentru alte activități, deci și o șansă în plus pentru citit.

Împrietenește lectura cu tehnologia!

Acceptă faptul că lectura nu mai înseamnă azi doar gestul de a ține o carte tipărită în mână și de a da pagina. Cărțile pot fi foarte bine citite de pe un e-reader sau pot fi ascultate. Așa că, dacă adolescentul tău preferă să citească în acest mod, nu te opune. Dacă mergeți la drum lung împreună, poate ar fi o idee interesantă să ascultați un ebook în mașină, apoi să îl comentați.

Programează vizite la librărie!

Da, ai înțeles bine, programează-le! Fă în așa fel ca în drumurile săptămânale la cumpărături sau în parc sau unde mai aveți voi treabă, să incluzi și opriri la librărie. Nu e nevoie să cumpărați de fiecare dată câte ceva. Simpla atingere a cărților, împreună cu răscolitul prin rafturi ori cu răsfoirea câtorva dintre volume stimulează apetitul pentru lectură, oricât de bizar ar părea. În timp, mersul la librărie poate deveni un obicei, dar până se instaurează, îl poți include în program fără prea multă rigurozitate, nu ca pe ceva ce trebuie musai făcut, ci ca pe o pauză de relaxare în cadrul unei ieșiri în oraș pentru alte scopuri.

Nu critica alegerile de lectură!

Dacă tot mergeți la librărie împreună și copilul tău alege o carte, indiferent care, nu critica alegerea. Lasă-l să o răsfoiască și să o cumpere, dacă dorește. Bucură-te că și-a manifestat interesul pentru carte în general și nu judeca interesul pentru acea carte anume. Poate că la început o să aleagă cărți cu poze sau cărți despre subiecte care i se par controversate sau cine știe ce alte cărți care ție ți se par cam de duzină. Atâta timp cât acele cărți nu au cum să îi facă un rău (și, crede-mă, o carte nu prea face rău), lasă-l să exploreze. Pun pariu că mai târziu își va da singur seama că unele alegeri în materie de cărți au fost cam îndoielnice și se va amuza de acest lucru.

Citește un film!

Foarte multe dintre filmele contemporane pentru copii sau pentru adolescenți sunt ecranizări ale unor cărți. Cititul cărții înainte sau după vizionarea unui astfel de film poate fi o provocare inedită, care să antreneze spiritul critic. Ce e mai bună – cartea sau ecranizarea? Cum ți se pare actorul X în rolul personajului Y? Și așa mai departe…

Discută despre cărți!

Indiferent că arunci o întrebare în mașină sau că discutați la cină despre diverse lucruri făcute în ziua respectivă, atunci când vine vorba despre cărți, nu ezita să îți exprimi curiozitatea în legătură cu ceea ce deja citește copilul tău. Întreabă-l despre personaje, despre acțiune, despre autor etc. Dar ai grijă să nu transformi conversația într-un interogatoriu sau într-o ascultare, ca la școală.

Încurajează prieteniile cu alți adolescenți iubitori de cărți!

Evident, nu tu alegi cine sunt prietenii copilului tău, oricât de mult ți-ai dori asta sau oricât de convins ești că ai puterea asta. Nu îl poți obliga să se împrietenească cu copii care citesc mult, însă îl poți încuraja să facă asta. Și, de asemenea, îl poți încuraja să participe la evenimente organizate de librării sau de alte instituții care promovează lectura.

Citește-i!

Știu, sună cam ciudat să îi citești unui adolescent, nu? Așa mi s-a părut și mie inițial. Cititul cu voce tare este pentru cei mici sau cel puțin așa credem noi. Le citim povești bebelușilor, apoi citim împreună cu copiii când încep să recunoască ei înșiși literele, dar de la o vreme ne oprim. Ei bine, se pare că a le citi din când în când cu voce tare copiilor mai mari sau chiar adolescenților poate fi un exercițiu care să le stimuleze interesul pentru lectură. Și asta pentru că o înțelegere completă a textelor cu un grad mai mare de complexitate se produce abia în jurul vârstei de 14 ani. Cititul cu voce tare stimulează, de asemenea, folosirea unui vocabular variat, căci cărțile conțin, se pare, mult mai multe cuvinte decât emisiunile TV sau conversațiile. Ca să nu mai vorbim de faptul că cititul împreună poate fi o bună ocazie de a petrece acel ”timp de calitate” pe care orice părinte și-l dorește alături de copilul său.

Cam astea sunt câteva ”sfaturi” testate pentru încurajarea lecturii în rândul copiilor și al adolescenților. Voi ce ați mai adăuga la acest ”foarte mic ghid pentru părinți”?

Lasă un comentariu

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.