Popularitatea este o nevoie destul de des întâlnită în rândul adolescenților și nu numai. Nevoia de a fi popular este absolut firească și, de alfel, este o resursă ce ajută la crearea unei imagini de sine sănătoase și a unei stime de sine sănătoase, care la rândul lor atrag comportamente sănătoase în comunicare, relaționare, apropiere, exprimarea dorințelor și a iubirii.
De cele mai multe ori observ la adolecenți o dorință acerbă de a fi popular și, așa cum am spus, nu e nimic nelalocul lui, doar că ar trebui să avem în vedere ce anume e nevoie să dezvoltăm pentru a fi populari. De exemplu, am observat acum câtva timp că un model de popularitate este adolescentul Selly, pe care și copiii mei îl idolatrizau, încercând să-l copieze, urmărindu-l și aspirând cât mai mult la modelul său. Sigur, atunci când am observat că ei încearcă să devina de fapt altceva decât sunt ei, am simțit că este necesar să le vorbesc despre stima de sine și despre imaginea de sine care contribuie sănătos în formarea popularitații autentice, funcționale și ușor de exprimat.
Am putut observa adesea că cel mai ușor poți deveni popular prin copierea sau prin imitarea unei imagini proiectate asupra ființei tale, dar care, de cele mai multe ori, te frustrează, te agasează, făcându-te să atragi o popularitate implementată cu frică și cu distanțare – exemplul clasic de bad boy/ bad girl, care cu cât este mai dur, mai vulgar și iese în evidență cu un comportament scos din tiparul de normalitate, cu atât te face mai cool. Aș vrea să vă opriți și să citiți din nou ultima frază și să înțelegeți că atunci când mecanismul de popularitate este unul care imită violența, duritatea, lucrurile iau o întorsătură negativă.
Mă întreb ce popularitate atragi în realitate în acest caz. Nevoia de popularitate exprimă, de fapt, nevoia de a fi acceptat și iubit, iar acceptarea și iubirea sunt valori pe care fiecare ființă ar trebui să le nutrească în relații și prin comunicare. Modelul de dezvoltare a popularității nu este foarte bine înțeles în cele mai multe cazuri. În primul rând, noi, ca ființe vrem să fim admirate, văzute, cerute, iubite și chemate. Este foarte frumos și firesc, dar avem nevoie de niște comportamente de hrănire sănătoasă a acestor nevoi. De altfel, noi această popularitate o cunoaștem de când suntem bebeluși, dar o numim creștere, educație. Nevoia de popularitate o avem de când ne naștem, numai că aceasta este cerută și exprimată în mai multe forme, în funcție de ceea ce putem la început, după care, pe parcurs, începem să obținem în funcție de ceea ce cere exteriorul. Dacă la început bebelușul are popularitate prin plâns, la vârsta preșcolară o cere prin ascultare sau prin neascultare, la cea școlară prin note și prin conduita disciplinară în fața educatorului, a învățătorului, a profesorului. Impactul îl are și asupra grupului de apartenență în care câștigă o imagine de sine, dar ajungem la vârsta adolescenței, când aceste valori (note, ascultare, disciplinare) nu mai sunt atât de edificatoare în grupul de apartenență, nici în mediul social. Este momentul în care fiecare începe a crea un nou mod de popularitate, în funcție de aspirații, de cerințe, în funcție de cine este cel mai cool.
Acest din urmă mecanism – copierea unui model ce așteaptă rezultatul popularității – nu poate fi funcțional pe o lungă perioadă, deoarece nu are de ce să fie susținut. Nu avem aceleași resurse necesare de purtare, de comunicare, de relaționare. Ființa noastră are două componente, cu care noi psihologii ne jucăm destul de mult în cadrul terapeutic – imaginea de sine și stima de sine. Amândouă converg spre popularitate care, altfel spus, ar fi o existență plăcută, naturală, acceptată și iubită.
Imaginea de sine se formează prin interacțiunea noastră cu mediul exterior, iar din această interacțiune rezultă o experiență, o etichetă pe care noi o auzim, o simțim și o integrăm în propria ființă, doar că această integrare de cele mai multe ori are loc într-o manieră greșită în ființa noastră, deoarece acele imagini exprimate de mediul exterior sunt exact percepțiile exteriorului, care nu tot timpul sunt cele mai adevărate.
Pentru clarifica, iată o istorioară a unei adolescente cu care am ocazia să mă întâlnesc în cadrul terapeutic, care a fost afectată atât de tare de această imagine de sine, încât a ajuns la tulburare alimentară, mai exact la anorexie. Această proastă relaționare cu propria persoană a apărut pe fondul unei traume care a început în clasa a șaptea, când un băiat a poreclit-o „balena”. Pentru ea a fost una dintre cele mai mari traume. De cele mai multe ori, aceste pierderi și alterări ale propriei persoane se trag din acea hărțuire constantă între ființe sub forma etichetelor, etichete care, la rândul lor, suplinesc imaginea (frumos, gras, slab, deștept, cool, isteț, smart, etc.). Așa cum am mai spus, imaginea de sine se constriuește foarte mult prin interacțiunea cu cei din jur, care are un nivel mult mai ridicat în rândul adolescenților și pare a fi cea mai importantă. Revenind la istorioara de mai sus, am înțeles din primele ședinte că era vorba de o nevoie clară de popularitate pe care adolescenta în cauză nu mai știa cum să o câștige cu ajutorul propriei ființe și nu numai prin percepțiile celorlalți. Când ea a înțeles că e „balenă”, adică grasă, a început un nou mod de viață pentru a satisface nevoia băiatului respectiv, aceea de a fi foarte slabă. Probabil că nu vă puteți închipui cam până unde a putut ajunge în eforturi cu propria ființă pentru a suplini imaginea de sine. Din acel moment și-a propus ca zilnic să alerge cel puțin 2 ore, să meargă 2-3 ore, să facă abdomene după fiecare masă și să treacă la o alimentație de tip vegan. Probabil că puteti conchide singuri la ce imagine reala s-a ajuns.
Iar din aceasta povestioară, aș vrea ca fiecare adolescent să înțeleagă că este foarte important să-și creeze propria imagine de sine care se bazează în special pe stima ta de sine, nu pe ceea ce ceilalți încearcă să transmită, adică pe o altă imagine. Stima de sine este pilonul cel mai adevărat și mai real pe care fiecare ființă ar trebui să-l cunoască, deoarece aceasta este ca un izvor de resurse neterminate și creează acea imagine de sine originară, originală, autentică, atrăgătoare, liberă, nonconformistă, puternică și iubitoare. Stima de sine este, de fapt, suma rezultatelor tale, adică toate reușitele tale, faptul că poți iubi, faptul că poți fi prieten, faptul că poți comunica, poți judeca, ierta, socializa, zâmbi, nara, dezvolta, schimba, visa, mișca, exprima, că poți fi onest, că te poți informa, că poți cunoaște și multe altele. Sunt cele mai frumoase și reale valori cu care poți exista cu mândrie și poți purta cu mândrie, cu respect și cu iubire imaginea ta de sine, adica propria ta ființă, care a fost creată într-un mod miraculos, în așa fel ca tu să te poți exprima. (De unde știe corpul tău să se oprească la înălțimea ta, să crească mâinile atât cât îți trebuie, să fie într-o simetrie exactă ca să poți fi tu însuți? E fantastic, nu-i așa?!
Tocmai asta facem când încercăm să împlinim imaginea și stima noastră de sine – existăm în sensul nostru autentic, liber, puternic și vindecător care poate lumina ca o stea pentru ceilalți! Atunci când lucrezi pentru a îndeplini imaginea cu care celălat, perceptual, crede că îi va fi bine, lucrezi inconștient pentru propria ființă și în mulțumirea celeilalte părți exterioare, indiferent cum o numim – mama, tata, prieten, coleg, profesor. Această muncă firească cu propria persoană, atunci când o faci împrietenindu-te în primul rând cu tine, cu sinele tău, atunci vei ști cu adevărat cine ești și cu ce poți fi tu popular!
Într-o alta formă, ludic spus, împrietinirea stimei de sine cu imaginea de sine, conduce la popularitatea cea mai frumoasă și mai atrăgătoare, fără a te forța să imiți, să joci fals, să creezi fals, demonstrând, interpretând ca un actor fără studii, ce crede despre el că-i cool. Această formă de imitare, de copiere a unei imagini suprapusă pe o pesoană ar putea fi un proces destul de traumatizant, de anevoios, care conduce la diferite probleme și într-un final la dependențe și grupuri vicioase, dar populare.
Am putut vedea deseori popularitatea câștigată nefiresc, care poate distruge oameni, până la dispariția vieții. Și munca de a menține popularitatea poate fi obositoare și distrugătoare. Țin să vă amintesc că fiecare ființă este populară, frumoasă și atrăgătoare atunci când se iubește pe ea cu blândețe și cu iertare. Atunci când e cu ea însăși, ființa știe când a ales un drum greșit se oprește, cu iertare și cu blândețe, gândind că a fost o încercare din care a învățat, așa cum este procesul normal de evoluție umană, interpretând etichete, dar nu pentru totdeauna. E ca și cum în viață omul ar rămâne doar la stadiul de copil, fără să treacă la adult, matur, înțelept! Atunci când te iubești cu sufletul, ființa ta va fi cea mai populară și mai creativă persoană!
