De foarte multe ori aud sau chiar văd situații în care comunicarea părinților cu adolescenții, pe diverse subiecte, devine o problemă. De cele mai multe ori nu știm să vorbim cu adolescenții noștri, despre care, odată crescuți fizic, avem vaga senzație că sunt pe picioarele lor, cu toate că adolescența e cea mai dificilă perioadă din viața unui om. Odată cu începutul adolescenței se schimbă întregul nostru existențial, ființa. Mai clar spus, adolescentul de astăzi trece printr-o continuă și complexă schimbare (fizică, psihică, comportamentală, socială, de mediu, familială, de identitate). Și acest lucru se întâmplă în paralel cu a noastră schimbare parentală firească, care se petrece în fața lor, fără voia și fără înțelegerea lor, așa cum, de cele mai multe ori, văd asta în cabinet.
Există un limbaj simbolistic cu ajutorul căruia copiii noștri, încă de când ajung pe lume, încearcă permanent să ne transmită un mesaj. Și acest lucru continuă odată cu înaintarea în vârstă. Adolescența, după ultimile statistici, se încheie definitiv ca etapă pe la vârsta de 35 de ani, chiar dacă sună bizar. De aceea să nu vă surprindă nici pe voi, dragi părinți care vă aflați în această categorie de vârstă, că apar conflictele. Atâta timp cât ambele minisisteme, cel parental și cel al adolescentului, sunt în proces de evoluție, ele cu siguranță se vor întâlni cu câteva nevoi lipsă în acest traseu.
Nevoile sunt diferite și fără ele noi nu am exista în momentul acesta; de aceea, orice ființă dezvoltă un model de cerere și de exprimare a nevoilor. Unul dintre cele mai ușoare și comune limbaje este cel al simbolismului și atunci comportamentul, dacă este un răspuns, un simbol, ca descriere a nevoii, conchidem că și adicția, dependența, încercările de ieșire din tiparul de normalitate cu o anumită consecutivitate, ritmicitate, cadru, atrag atenția, au rolul de a transmite un mesaj. Și așa ajungem în miezul problemei… Mesajul cel mai des întâlnit pe care adolescenții îl folosesc este Domnul Alcool, din nenumărate motive.
Care este, deci, nevoia în acest caz? Este o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem atunci când vorbim de probleme cu alcoolul la adolescenți. Identificarea ei duce imediat spre rezolvarea conflictului. De cele mai multe ori, consumul de alcool ascunde neîncredere, insuficiență, sentimentul de inferioritate, de neacceptare, pe care fiecare îl nutrește la un moment dat. Fiecare dintre noi îl tratează însă în funcție de cum a fost învațat. De aceea, este foarte important să înțelegem că atunci când adolescentul încearcă să consume alcool ori are un comportament modificat de la normal, ar fi nimerit să aflăm de unde vine acea modificare și ce vrea să ne transmită de fapt.
Unul dintre cele mai cunoscute comportamente parentale vizavi de orice subiect care te scoate, ca părinte, din zona de confort, este evitarea subiectului. Dacă noi, părinții, evităm, atunci adolescentul va proceda la fel, doar că el încă nu are toate mecanismele de adaptare pentru situațiile noi, încercate. De aceea este foarte important să înțelegi ce vrea adolescentul tău să îți spună, folosind comunicarea deschisă și plecând de la ideea că acel comportament este sau nu greșit, există social și e mai bine să fii informat asupra lui.
Având o atitudine normală, onestă față de subiect, copilul tău adolescent, te va simți și va vrea lângă tine, deoarece, așa a vorbit cu tine de când era mic. Când copiii sunt mici numim aceste episoade dificile ”tantrumuri”, ”rezistență”, etc. De asta e nevoie să avem o atitudine normală, calmă, caldă, echilibrată, onestă și spunem ceea ce simțim, cunoaștem, vedem despre acel comportament. Întreabă-ți adolescentul cum se simte el când vorbiți despre acest subiect, ce știe despre alcool, cum ar vrea să-l folosească, de ce crede că e bun sau nu, ce ar putea să-i aducă acest comportament. Este important, de asemenea, să îi arăți cum simți tu și ce știi tu despre subiect.
Consumul de alcool este un comportament social, culinar, atunci când avem o stimă de sine sănătoasă, respect și autocontrol față de propria persoană. De multe ori atitudinea proprie față de alcool este diferită față de cea pe care o cerem adolescentului. De multe ori aud în cabinet replici de genul ”am discutat cu el la un pahar de bere”. În acest caz îl abordăm ca pe ceva normal, dar cu control. Ceea ce trebuie reținut este că nu vorbim de o nevoie, ci de un comportament. Consumul de alcool nu este o nevoie, este un comportament pentru o nevoie ascunsă, una dintre cele enumerate mai sus, dar pe care adolescentul nu știe cum să o verbalizeze.
Alcoolul consumat într-un mod repetitiv înlocuiește nevoia, iar atunci corpul începe să îl perceapă ca pe o nevoie, adică îl mințim! Alcoolul deshidratează și modifică structura anatomo-fiziologică a creierului. De cele mai multe ori, credem că ne ajută in a interpreta frumos realitatea, dar tot de cele mai multe ori nu ajungem la acel rezultat! (Gândiți-vă la un om beat… câtă credibilitate are?)
Alcoolul ne poate aduce bucurii atunci când îl folosim într-un mod echilibrat, ce reflectă o relație armonioasă, deschisă cu acesta, nu pentru a ne ajuta să evadăm în ceea ce nu putem crede că putem fi, simți, etc. El ne ajută, aparent, să ne exprimăm în sensul pe care îl dorim, dar tot el deteriorează mesajul pe care vrem să-l transmitem cu neîncredere și batjocură.
Lămurind aceste câteva noțiuni de utilizare și de explicare a subiectului comportamentelor adictive în rândul adolescenților, aș vrea să cred că tratăm cu mai mult respect și cu sinceritate un comportament normal sănătos, dar care are nevoia acută de informare și de suținere în primul rând în cadrul familial și educațional. Și asta pentru că atunci când reușești să descifrezi sufletul adolescentului tău, înseamnă ca ai marea șansă magică să atingi un suflet de copil care vrea să crească mare.
