Îți începi ziua bine, cu zâmbete și cuvinte frumoase, cu încurajări și planuri pe care speri să le pui în aplicare cât mai curând, totul pare să meargă normal, doar că în normalul ăsta, deodată se întâmplă ceva – îl vezi supărat / o vezi supărată… Întrebi și tu, ca un părinte responsabil ce ești: ”E totul în regulă?” Îți răspunde tăios, cu o privire pe care nu știi cum să o înțelegi: ”Da!”; un ”Da!” apăsat care îți comunică foarte clar că nu mai e cazul să pui alte întrebări. Și atunci începi să te frămânți: de ce, cum, cine, ce?! Dar singurul răspuns pe care îl primești e o ușă trântită și eventual niște boxe date la maxim după. Sau, și mai rău, pur și simplu tăcere.
Știi că e acolo o supărare și supărarea asta devine și a ta, pentru că atunci când copiii suferă, părinții nu își doresc decât să le ia suferința. Iar când te izbești de tăcere, nu îți rămâne decât să speri că are doar o (altă) zi proastă și că îi va trece în curând. Îți vine să insiști și să pui întrebări, însă știi că răspunsul va fi același și că e cam inutil să insiști. Dar parcă nu te lasă inima să nu faci chiar nimic. Doar ești părinte, nu?! E copilul tău, trebuie să faci ceva!
Ei bine, uneori, ”a face ceva” înseamnă chiar mai puțin decât crezi. Nu e nevoie să pui o sută de întrebări, nu e nevoie să începi să îți faci procese de conștiință, ci poate e doar cazul să accepți că un adolescent poate avea și el zile proaste, cu sau fără motive explicite. Ție nu ți se mai întâmplă câteodată? De acord, poate că lor li se întâmplă mai des decât nouă, adulților. Dar ei nu sunt adulți, încă. Așa că ar fi cam absurd să avem pretenții. Ce putem face, în schimb, este să le ușurăm trecerea prin această etapă pe cât de frumoasă, pe atât de provocatoare. Un cuvânt spus la momentul potrivit poate să facă minuni. Și nu e vorba de profunzimi copleșitoare sau de reinventarea roții. Nu.
Sunt lucruri banale, pe care uneori uităm să le spunem copiilor noștri și care în astfel de zile proaste, iscate din te miri ce, fac cât o mie de întrebări și de răspunsuri. Așa că nu subestima puterea unui ”te iubesc” sau a unui ”te înțeleg”. Sau, dacă preferi ceva mai multe cuvinte, poți încerca: ”Să știi că sunt mândru de tine.”; ”Ăsta e abia începutul poveștii tale de viață.”; ”Sunt aici pentru tine, chiar dacă pare clișeu.”; ”Capul sus, doar privește un pas înainte.”; ”Indiferent ce e, va fi bine.”; ”Spune-mi dacă pot să fac ceva pentru tine, orice.”
Iar dacă toate astea sunt cam siropoase pentru gusturile tale sau ale adolescentului pe care vrei să-l salvezi de o zi proastă, încearcă ceva mai pragmatic cum ar fi: ”Ce zici de… o înghețată/ o cafea/ un film/ niște shopping… ?” Poți continua cu variantele care ți se (și i se) potrivesc. Ce zici, încerci una dintre ele data viitoare când adolescentul de lângă tine are o zi proastă? Succes!
Foto: Pexels.com
