Certurile între copii nu sunt nici pe departe ceva ieșit din comun. Copiii se ceartă și se împacă de la te miri ce. Însă pe măsură ce cresc, disputele se transformă adesea în episoade dureroase pentru fiecare dintre cei implicați și uneori pentru unii mai mult decât pentru alții.
Începând de prin gimnaziu, când apartenența la grup și nevoia de popularitate devin preocupări din ce în ce mai importante pentru adolescenți, pot să apară și episoadele de trădare între prieteni. Fie că se simte exclus din grup, fie că cel mai bun prieten a decis pe cont propriu să stea în cameră cu altcineva în tabăra de vară sau că gașca a ieșit în oraș fără să anunțe, toate poartă același nume – trădare! iar trădarea e dureroasă sub orice formă ar fi ea. Cu atât mai mult la vârsta adolescenței, când prietenii sunt, din anumite puncte de vedere, mai importanți decât familia însăși.
Așadar, copilul tău se simte trădat… Tu cum îl ajuți?
În primul rând, empatizează cu el! A-i spune că toată povestea e un fleac și că nu contează nu e cea mai bună alegere. Nu subestima ceea ce simte. Însă încearcă să nu cazi nici în extrema cealaltă, de părinte ultra grijuliu, care își apără puiul cu orice preț.
Arată precauție! – Instinctul de părinte s-ar putea să-ți spună să te avânți în luptă. Este frustrant să îți vezi copilul suferind și să știi că asta se întâmplă din cauza altor copii, însă nu uita că povestirea întâmplărilor așa cum o auzi de la copilul tău este doar o versiune a poveștii și că poate fi una extrem de subiectivă. Dacă te implici în mod direct, nu vei face decât să generezi frustrări ulterioare copilului și nu îl vei ajuta să învețe să se descurce singur în astfel de situații în viitor.
Evită criticile la adresa prietenilor! – În adolescență, mai ales în primii ani ai acesteia, prieteniile se schimbă de la o zi la alta. Dacă azi copilul tău suferă din cauza unui prieten și se jură că nu vor mai fi niciodată la fel de apropiați, peste două zile este posibil să fie din nou cei mai buni prieteni. Așa că evită să îi critici pe prietenii adolescentului tău, chiar și atunci când acesta suferă din cauza lor. Încearcă să privești lucrurile cu obiectivitate și nu pune etichete, căci s-ar putea să regreți.
Privește toată povestea cu curiozitate! – În loc să te lansezi în judecăți părtinitoare sau să jelești alături de adolescentul tău trădat, mai degrabă dă curs curiozității de a afla ce s-a întâmplat de fapt. Pune întrebări care să îți dea ție, dar mai ales adolescentului trădat, răspunsuri: De ce crezi că a făcut asta? sau Oare nu iei totul prea personal? sau Ce ai simțit când ai aflat asta? sunt doar câteva exemple de astfel de întrebări.
Arată-i o situație care devine repetitivă. – Adesea aceste mici mari trădări sunt recurente, iar tu, ca adult, s-ar putea să observi foarte ușor un pattern pe care adolescentul nu reușește să îl vadă atunci când suferă în mo repetat din aceeași cauză. Dă-i o mână de ajutor și subliniază-i faptul că nu e prima dată când trece prin aceeași situație, cu aceleași persoane. Poate că acei prieteni nu sunt cei mai potriviți și poate că soluția este să încerce să își facă și alți prieteni.
Oricât de gravă ar părea situația, în cele din urmă adolescentul o va depăși. Indiferent care este însă abordarea ta ca părinte, ai grijă să nu îți transferi propriile frustrări generate de trădări din adolescență în întâmplările prin care trece copilul tău. Cu siguranță ai trecut și tu prin povești asemănătoare și poate că atunci, când erai adolescent, nu ai găsit soluția potrivită; poate că există răni din trecut pe care trădările suferite de propriul copil ți le amintesc. Nu te lăsa pradă amintirilor, ci focalizează-te doar pe cum poți fi de ajutor adolescentului tău rănit!
